VIOLENTA NASTE VIOLENTA

[monicana]

Violenţa naşte violenţă

Dragostea şi compasiunea faţă de aproape, nondiscriminarea şi acceptarea acesteia, responsabilitatea pentru sănătatea proprie şi a altora au devenit datorii pentru fiecare creştin.
Era noastră, este una violentă pentru că suntem martorii unei comportament agresiv în lumea întreagă. Violenţa, provoacă senzaţii puternice, este acceptată şi adesea dorită. Întâlnim violenţa sub multiplele ei expresii, oferite de cărţi, ziare, reviste şi pagini întregi şi imagini care prezintă crime, violuri, emisiuni de televiziune unde se difuzează neîncetat informaţii despre ucigaşi, ori atacuri de orice fel!
Fiinţele umane învaţă de mici cum să perceapă, să interpreteze şi să judece şi să răspundă la stimulii ce vin din mediul fizic şi social. Structurile cognitiv-comportamentale de agresivitate încep să se întărească în jurul vârstei de 8-9 ani şi se consolidează continuu până la maturitate.
Părinţii sunt cei care oferă modele de conduită pe care copiii le preiau prin imitaţie şi învăţare. Modelul oferit de părinţi este completat prin dascălii şcolii; elevii vin la şcoală fiecare cu o istorie a lor din familie.
Un factor principal care determină un comportament violent este climatul familial necorespunzător: părinţii plecaţi în străinătate, exagerat de protectori, familii dezmembrate etc.
În urma unui chestionar completat de o grupă de 30 de elevi . au apărut următoarele informaţii:
-mi se întâmplă să nu fiu băgat în seamă pentru că mama şi tata au lucruri mai importante de făcut;
-să mi se spună că sunt rău şi că mai bine nu mă năşteam;
-să mi se spună că sunt prost şi că nu sunt bun de nimic;
-să fiu înjurat şi umilit;
-să se facă mereu glume pe seama mea;
-că cei dragi mie să ţipe mereu la mine;
-să fiu bătut când fac o boacănă;
De aceea:
* nu mai vreau să vorbesc cu nimeni;
* nu am încredere în nimeni;
* îmi este greu să învăţ la şcoală;
*am coşmaruri noaptea şi nu pot să dorm.
Vă propun şi un portret al elevului violent :
PORTRETUL ELEVULUI VIOLENT
- vreau să mă rănesc
- vreau să lovesc pe alţii
- -vreau să mor
- vreau să dispar
-vreau să fug de acasă.
Totuşi aş dori:
-să fiu luat în braţe şi iubit;
- să fiu respectat;
-să fiu protejat;
- să fiu apreciat;
-să fiu fericit.
SĂ FIE TOTUL BINE!
Deşi este greu de crezut există şi oameni mari care îi înţeleg pe copii şi care nu le vor răul. Cine sunt ei?
- cineva din familie care nu le face rău;
- învăţătoarea;
- profesorii;
- poliţistul;
- un prieten mai mare;
- psihologul şcolii.
În mediul şcolar, violenţa se manifestă fizic: lovirea persoanelor, vătămarea fizică a acestora, deposedarea prin forţă de bunuri şi verbal: limbaj argotic, injurios, de-a dreptul trivial, violenţă materială care se răsfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului şcolar şi a bunurilor altor persoane şi violenţă psihică ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresată şi se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare.
În sala de clasă sunt binevenite afişe cu următoarele texte:
- fiecare cadru didactic are dreptul de a preda fără a fi deranjat;
- fiecare elev are dreptul de a studia fără a fi deranjat;
- fiecare trebuie să respecte drepturile celorlalţi.
Profesioniştii în domeniu au stabilit 10 reguli educative în familie:
1. să-ţi iubeşti copilul, să-l accepţi aşa cum este, să te bucuri de el, să nu-l jigneşti, să nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l umileşti, să-i dai prilejul să te iubească.
2. să-ţi protejezi copilul, să-l aperi de pericole fizice şi sufleteşti, la nevoie sacrificându-ţi propriile interese, chiar cu riscul propriei vieţi;
3. să fii un bun exemplu pentru copilul tău, astfel încât el să trăiască într-o familie în care domneşte cinstea, modestia, armonia;
4. să te joci cu copilul tău;
5. să lucrezi cu copilul tău;
6. să laşi copilul să dobândească singur experienţa de viaţă, chiar dacă suferă deoarece copilul super protejat, ferit de orice pericol, ajunge uneori cu invalid social;
7. să-i arăţi copilului limitele libertăţii umane;
8. să-l înveţi să fie ascultător;
9. să aştepţi de la copilul tău numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturizare şi experienţei sale;
10. să-i oferi copilului tău trăiri cu valoare de amintiri, serbări în familii, excursii, călătorii, vacanţe, spectacole, manifestări sportive, deoarece copilul se hrăneşte ca şi adultul, din trăiri care îi dau prilejul să cunoască lumea.

Bibliografie:
Dobrot Loredana: „Precepte de educaţie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;
Ferreol G, Neculau A: „Violenţa. Aspecte psihosociale”, Editura Polirom, Iaşi, 2003;
Constantin Mădălina: „Maltratarea copilului între cunoaştere şi intervenţie”, Editura Lumen, 2004;
Şincan Eugenia, Gheorghe Alexandru: „Şcoala şi familia”, Editura Gheorghe Cârţu Alexandru, Craiova, 1993.

[olteanu doru]

nota 10